2020 – 2021

Rezumat
Cercetările arheologice de la Ilișua au început încă din sec. XIX, fiind inițiate de K. Torma. Cercetările au vizat castrul roman al legiunii auxiliare Ala I Tungrorum Frontoniana, ulterior acestea au fost continuate de către D. Protase, C. Gaiu și G. Marinescu, la sfârșitul anilor ’70. În timpul săpăturilor s-au descoperit urme de locuire încă din epoca bronzului târziu.
Ceramica descoperită aici este diversă și în multe complexe apare o mixtură de forme ceramice din trei stiluri diferite: Wietenberg / Deva-Bădeni, Noua și Suciu de Sus / Lăpuș. Specific pentru cultura Wietenberg este decorul meandric și cel tip „dinți de lup”. În cazul sitului de la Ilișua, printre fragmentele ceramice decorate cu meandru, apar și unele vase pe care meandrul este în negativ. Cultura Noua este reprezentată de vase cu toarte supraînălțate decorate cu butoni, iar pentru cultura Suciu de Sus sunt reprezentative vase decorate cu incizii, triunghiuri și spirale.
Cuvinte cheie: Ilișua, perioada târzie a epocii bronzului, stiluri ceramice: Noua, Wietenberg / Deva–Bădeni și Suciu de Sus / Lăpuș.

Late Bronze Age Site from Ilișua – A First Look
Abstract
The archaeological research from the site of Ilișua has begun in the nineteenth century, and was initiated by K. Torma. This research targeted the Roman camp for the auxiliary legion Ala I Tungrorum Frontoniana, which has later been picked up by D. Protase, C. Gaiu, and G. Marinescu in the late 1970s. During the archaeological excavations, it was discovered that the area had been settled as far back as the Late Bronze Age. The pottery discovered here is very diverse, and in a lot of areas there seems to be a mixture of pottery forms from three different pottery styles: Wietenberg / Deva-Bădeni, Noua and Suciu de Sus / Lăpuș. For the Wietenberg culture, the meander décor and “wolf teeth” are some of the key features in identifying the pottery. For the pottery discovered at Ilișua and decorated with meander, one feature is that on some of the fragments, the decoration is being placed so that the meander is portrayed in negative. Bowls with raised handles decorated with buttons, are indicative of the Noua culture. Pottery decorated with incisions, triangles and spirals are some of the key features representatives of the Suciu de Sus culture.
Keywords: Ilișua, Late Bronze Age, Noua, Wietenberg / Deva-Bădeni and Suciu de Sus / Lăpuș pottery styles..

Abstract
Feature 96 (Cx 96) from Site 9 at Sânpaul–Usturiș is a unique discovery in the Gáva culture. This feature is a pit in which were found: a partial human skeleton, one unattached human long bone, the complete skeleton of a hare, a part of a channeled amphora and various other potsherds, a small fragment of a hearth-surface, and a fragment of a sandstone with traces of burning. The characteristics of the feature shed new light on our knowledge of the ritual practices of the Gáva communities. Based on parallels of the pottery and the radiocarbon dates obtained for the human and hare skeletons, it could be established that the feature dates to the interval 985–843 cal BC. Correlations with other discoveries dated by radiocarbon allow the narrowing down of this interval to the first half of the 10th century BC. Therefore, we consider that this archaeological feature can be attributed to the end of the second phase or the beginning of the third phase of the Gáva culture — i.e., it belongs to the Early Iron Age at the chronological level corresponding to the Ha B1 horizon in the
chronology based on metal objects.
Keywords: Early Iron Age, Gáva culture, cultic feature, 14C dates.

Un complex (Cx 96) al culturii Gáva din situl de la Sânpaul–Usturiș (județul Cluj): o primă evaluare a cronologiei sale absolute
Rezumat
Complexul 96 (Cx 96) din Situl 9 de la Sânpaul–Usturiș este o descoperire unică în cadrul culturii Gáva. Acest complex este constituit dintr-o groapă în care se aflau: o parte dintr-un schelet uman, un os uman lung, un schelet de iepure, o parte dintr-o amforă canelată, alte câteva fragmente ceramice, un mic fragment de vatră și o gresie de formă piramidală, cu urme de ardere. Caracteristicile complexului aruncă noi lumini în privința cunoașterii practicilor rituale ale purtătorilor culturii Gáva. Pe baza analogiilor ceramicii şi mai ales a datelor radiocarbon obţinute pentru scheletele de om și de iepure, complexul a fost încadrat în intervalul 985–843 cal BC. Acest interval poate fi restrâns pornind de la corelațiile cu alte descoperiri care beneficiază de datări absolute, în prima jumătate a secolului al X-lea î.Hr. Prin urmare, considerăm că acest complex arheologic poate fi atribuit sfârșitului fazei a II-a sau începutului fazei a III-a a culturii Gáva, respectiv primei epoci a fierului, la nivelul cronologic echivalent cu orizontul Ha B1 din cronologia bazată pe obiectele de metal.
Cuvinte cheie: Prima epocă a fierului, cultura Gáva, complex cultic, datare 14C.

Rezumat
În urma cercetării preventive realizate în zona Bisericii Ortodoxe române cu Hramul Sfânta Parascheva, localitatea Maieru, comuna Maieru, județul Bistrița-Năsăud cu Cod LMI: BN-IIm-A-01673, au fost identificate o serie de complexe arheologice. Menționăm aici, amprentele a trei morminte de inhumație de epocă modernă, orientat est-vest, la adâncimea de 1 m, care pe baza amprentei dimensiunilor lor au fost de adulți. Ceramica este fragmentară tipică perioadei epocii moderne, dar sunt și fragmente de ceramică contemporană, însă toate fragmentele sunt vase de transportat apa, probabil folosite în ritul liturgic. Foarte interesante sunt cele două fragmente de piatră funerară dintre care una în limba română cu litere chirilice, inscripția atestând un personaj local, un oarecare Niculae, probabil un defunct înmormântat în acel loc, a cărui cruce a fost identificată și pusă la un moment dat lângă zidul bisericii. Acestea sunt simple lespezi de piatră cu o sculptură primitivă care trebuie să fi provenit de la cimitirul care exista în zonă, în momentul ridicării bisericii, lucru care ne face să le datăm prezumtiv în secolul al XVIII-lea sau început de secol al XIX-lea. Cert este că avem o singură fază de construcție, meșterii implicați având anumite dificultăți în special pe latura nordică, unde din cauza apropierii de buza pantei dealului au fost nevoiți să sape mai adânc fundațiile pe această parte și să recurgă la o serie de retușări în anumite puncte. Foarte probabil intervenția maestrului zidar Krauss de la Bistrița (conform arhivelor vremii) este cea care reglementează modul de ridicare a bisericii, lucru vizibil în zona turnului și a absidei, realizate îngrijit și cu simetrie.
Cuvinte cheie: Biserică, cercetare preventivă, mormânt, cruce de piatră, biserica ortodoxă.

Archaeological research at St. Parascheva Church in Maieru

Abstract

Following the rescue excavation carried out in the area of the Romanian Orthodox Church dedicated to Saint Parascheva, Maieru locality, Maieru commune, Bistrița-Năsăud county with LMI (List of Historical Monuments) Code: BN-II-m-A-01673, a number of archaeological complexes have been identified. We mention here, the footprints of three modern-day burial graves, oriented east-west, at a depth of 1 m, which based on the footprint of their size were adults. The pottery is fragmentary, typical of the modern era, but there are also fragments of contemporary pottery, but all the fragments are from water-carrying vessels, probably used in the liturgical rite. Very interesting are the two fragments of tombstone, one in Romanian with Cyrillic letters, the inscription attesting to a local character a certain Niculae, probably a deceased buried in that place. The monuments are simple stone slabs with a primitive sculpture that must have come from the cemetery that existed in the area when the church was built, which makes us date them presumably in the eighteenth or early nineteenth century. What is certain is that we have only one construction phase, the craftsmen involved having certain difficulties, especially on the north side, where due to the proximity of the edge of the hillside they had to dig deeper foundations on this side and resort to a series of alterations in certain points. Most likely, the intervention of the master mason Krauss from Bistrita is what regulates the construction of the church, which is visible in the area of the tower and the apse, made neatly and symmetrically.

Keywords: Church, rescue excavation, grave, stone cross, Orthodox church.

Rezumat

Scopul acestui articol este acela de a reliefa modul în care substantivul comun/termenul monostor (lb. maghiară; mănăstire) s-a păstrat în toponimia comitatelor transilvănene acolo unde au apărut astfel de așezăminte monastice. S-a reliefat faptul că un element toponimic prin intermediul căruia se face o trimitere la o structură de tip monastic s-a creat prin asocierea cu numele fondatorului și patronului inițial. Au fost luate în discuție 15 astfel de cazuri de menționare a toponimului în regiunea transilvăneană în epoca arpadiană clasică (secolele XI–XIII), bazat pe documentele edite publicate până în prezent. Cu două excepții toponimice, care menționează satele dezvoltate în apropierea așezămintelor (ale mănăstirii), toate celelalte toponime compuse identificate documentar pentru intervalul cronologic avut în vedere, trimit spre existența unei relații speciale dintre patron-fondator și mănăstirea edificată de acesta: numele dat așezământului monastic. Observațiile documentare au permis mici completări antroponimice sintezei antroponimice transilvănene la care am contribuit în urmă cu aproape un deceniu, într-un colectiv coordonat de către Șerban Turcuș.

Cuvinte cheie: Spațiul transilvănean, epoca arpadiană, toponimie, mănăstire, antroponimie, patronaj ecleziastic.

Some remarks on the Hungarian toponym Monostor (Munustra) in the light of documentary information about the Transylvanian territory in the 11th–13th centuries

Abstract

The purpose of this article is to highlight the way in which the common noun / term monostor (lb. Hungarian; monastery) has been preserved in the toponymy of Transylvanian counties where such monastic settlements appeared. It was highlighted that a toponymic element through which a reference is made to a monastic type structure was created by associating with the name of the founder and the original owner. 15 such cases of mention of the toponym in the Transylvanian region in the classical Arpadian era (11th–13th centuries) were discussed, based on published documents published to date. With two toponymic exceptions, which mention the developed villages near the (monastery) settlements, all the other compound toponyms identified in the documentary for the chronological interval considered, refer to the existence of a special relationship between the patronfounder and the monastery built by him: the name given to the monastic settlement. . The documentary observations allowed small anthroponymic additions to the Transylvanian anthroponymic synthesis to which I contributed almost a decade ago, in a team coordinated by Șerban Turcuș.

Keywords: Transylvanian space, Arpadian era, toponymy, monastery, anthroponymy, ecclesiastical patronage.

Rezumat

În zona Dealurilor Ciceului din nordul Transilvaniei, încă din vechime oamenii au prelucrat din piatră locală o gamă variată de obiecte și monumente. Între acestea pot fi remarcate crucile. Solitare, relicvele sfinte rezonează cu trecutul unor vremuri în care sacrul făcea parte din viața oamenilor. Monumentele au fost realizate simplist, într-o manieră sobră, meșterii pietrari din zona Ciceului nu au excelat printr-o mare creativitate artistică, erau preocupați de transpunerea în piatră a ideilor și simbolurilor cu caracter religios. Crucile din depresiunea Ciceului erau amplasate în punctele importante ale comunității, la marginile de cimitir și sat, la răspântiile unor drumuri, pe culmile dealurilor care delimitau granițele dintre sate și pe drumurile care duceau la mânăstirile din apropiere. Pentru majoritatea crucilor din zona Ciceului datarea este dificilă, simbolurile sunt tributare artei milenare a lemnului din Maramureș. În vara anului 2012 vizitam în Irlanda cimitirul din Ahenny (comitatul Tipperary), precum și mănăstirea catolică din Kells (comitatul Meath), locuri în care sunt ridicate cruci din piatră cu arc. Am remarcat cu această ocazie asemănări între crucile de piatră irlandeze și cele din România (mai ales cele din nordul Transilvaniei, de la Hășmașul Ciceului, Ciceu Giurgești, Negrilești, Dobric). Asemănările par a fi rezultatul formelor și simbolurilor religioase arhaice vehiculate de misionarii irlandezi și anglo-saxoni. Sfântul Kilian încreștina populația Franconiei și a Turingiei în secolul al VII-lea. În secolul următor alți misionarii irlandezi, scoti peregrini cutreieră toată Europa, unii ajung până la Viena iar arta lor s-ar părea că pătrunde și în Țările Române și Ungaria. Sunt unele semnale că din veacul al XI-lea influențele religioase dintre insulele britanice și Transilvania/spațiul sud-carpatic s-au putut produce odată cu periplul „rătăcitorilor” anglo-saxoni către zona Bosforului și a Mării Negre.

Cuvinte cheie: Meșteri pietrari, cruci din piatră, creștinism, artă țărănească, Transilvania.

Stone crosses from Ciceului hills area (Bistrița-Năsăud county)

Abstract

In the area of the Ciceu hills, in northern Transylvania, people have fashioned from the local stone a wide array of stone objects and monuments since ancient times. Among them one can notice the Ciceu crosses. The solitary holly relics resonate with the past times when the sacred was an important part of humans live. The monuments were fashioned in a simplistic, sober manner, the stone masons around Ciceu did not excel in their artistic creativity, they were busy transposing in stone the ideas and symbols with religious character. The crosses from Ciceu hills were placed on the edges of the graveyards and the village, at the crossroads, on the hilltops separating village borders and the roads leading to the nearby monasteries. For most of the crosses in the Ciceu area their dating is difficult, the symbols were influenced by the millennium-long art of wood from Maramureș. In the summer of 2012, in Ireland, we visited Ahenny Cemetery (County Tipperary) and Kells Monastery (County Meath), places where arched stone crosses are erected. I have noticed on that occasion some similarities between the Irish stone crosses and those in Romania (especially northern Transylvania, from Hășmașu Ciceului, Ciceu Giurgești, Negrilești, Dobric). The similarities seem to be the result of archaic religious forms and symbols conveyed by Irish and the Anglo-Saxon missionaries. In the seventh century, St. Kilian christianized the population of Franconia and Thuringia. In the next century, other Irish missionaries, scoti peregrini, have travelled all over Europe, some reach Vienna and their art seems to penetrate the Romanian countries and Hungary. There are some signs that since the 11th century, religious influences between the British Isles and Transylvania/South Carpathian area may have occurred with the journey of the Anglo-Saxon “wanderers” to the Bosphorus and the Black Sea areas.

Keywords: Stonemasons, stone crosses, christianity, peasant of rural art, Transylvania.

Rezumat

Scopul prezentului articol este de a descrie relațiile confesionale și naționale la nivel comunitar în satele mixte româno-germane din districtele libere regești Bistrița și Sibiu din a două jumătate a secolului al XVII-lea și prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În satele districtuale mixte româno-germane Petriș, Sângeorzul Nou Săsesc, Șieuț, Mărişelu, Satul Nou, Lechința și Vermeş, pot fi delimitate trei categorii ale disputelor inter comunitare: un prim aspect este dreptul românilor uniți conlocuitori de a construi o biserică în sat și de a beneficia de o porție canonică pentru preotul greco-catolic din parohie. Un al doilea obiectiv al confruntării este creșterea oilor ceea ce nu este în mod expres permis de conlocuitorii sași din districtul Bistriței. Al treilea element de dispută este dreptul la reprezentare locală și egalitate juridică în satele mixte germano-române. În cazul unor astfel de sate mixte, Rușcior și Sǎcǎdate (Sibiu), principiul reprezentării egale este legal acceptat de către Sfatul orașului Sibiu. În privința disputelor etnice din satele districtuale româno-germane Sfatul orașului Bistrița decide strămutarea sașilor din satele în care pierd majoritatea intracomunitară.

Cuvinte cheie: Bistrița, Fundus regius, Pământul Crăiesc, Relații confesionale, Toleranță, Petiție, Sate mixte româno-săsești, Gubernium, Porție canonică, Biserică, Egalitate, Conciliere, Transilvania.

Zusammenleben und Konfrontation in den gemischten rumänisch-sächsischen Dörfern auf dem Fundus regius insbesondere in den freien königlichen Distrikten von Bistritz und Hermannstadt vom 17. bis 18. Jahrhundert

Zusammenfassung

Der vorliegende Beitrag soll die konfessionellen und nationalen Beziehungen auf Gemeindeebene in den gemischten rumänisch-deutschen Dörfern im freien königlichen Distrikt Bistritz und Hermannstadt ab der zweiten Hälfte des 17. Jahrhunderts und der ersten Hälfte des 18. Jahrhunderts beschreiben. In den gemischten rumänisch-deutschen Distriktdörfern Petersdorf, Sächsich-Sankt-Georgen, Kleinschogen, Grossendorf, Oberneudorf, Lechnitz und Wermesch sich drei Aspekte interkommunaler Auseinandersetzungen unterscheiden: das Recht der mitwohnenden unierten Rumänen, eine Kirche auf dem Dorf zu errichten und eine Pfründe zu haben für den griechisch-katholischen unierten Priester im Dorf. Ein weiterer Aspekt der Konfrontation ist die Schafhaltung, die von den sächsischen Mitbewohnern aus Bistritzer Distrikt ausdrücklich nicht zugelassen wird. Das dritte Element der Auseinandersetzung ist das Recht auf lokale Vertretung und rechtliche Gleichberechtigung in den gemischten deutsch-rumänischen Dörfern. Bei solchen gemischten Dörfern Reissdörfchen und Sakadat (Hermannstadt) wird das Prinzip der paritätischen Vertretung vom Stadtrat von Hermannstadt dennoch gesetzlich akzeptiert. Über die ethnischen innergemeindliche Konfrontationen in den rumänisch-deutschen Kreisdörfern entscheidet der Rat von Bistritz durch die Umsiedlung der Sachsen aus den Dörfern, in denen sie die innergemeinschaftliche Mehrheit verlieren.

Schlüsselwörter:  Bistritz, Fundus regius, Königlicher Boden, Konfessionelle Beziehungen, Toleranz, Bittschrift, Rumänisch-siebenbürger-sächsisch gemischte Dörfer, Gubernium, Kircherecht, Kirchenbau, Gleichberechtigung, Konzivilität, Siebenbürgen.

Rezumat

Primul Război Mondial a marcat și viața locuitorilor români și a comunităților din care aceștia făceau parte, din fostul județ Târnava Mare. În acțiunile determinate de război, au fost implicate 12.152 de persoane din cele 126 de localități analizate. Între 1914 și 1918, din localitățile județului au fost concentrați 11.972 de locuitori români. Dintre cei chemați la arme, 10.874 au fost încadrați la partea activă, ca soldați în prima linie, iar 1.098 la partea sedentară, pentru activități auxiliare sau mobilizați pe loc. Alți 114 locuitori români au fost reținuți pentru a fi întemnițați sau internați în lagăre, cel mai probabil, din cauza implicării lor în lupta națională, iar alți 66 au ales calea refugiului. În timpul războiului, din rândul celor mobilizați, 1.064 locuitori au căzut pe front, alți 390 au murit în detenție, în pribegie, de pe urma bolilor contactate sau a rănilor primite, iar 607 au fost dați dispăruți. La sfârșitul războiului, numărul supraviețuitorilor a fost de 10.091 persoane. Dintre acestea, 8.423 s-au întors acasă deplin sănătoase 1.052 rănite sau bolnave, care ulterior aveau să se însănătoșească complet, și 616 invalide. Actele de curaj și vitejie au fost recompensate cu un număr de 979 de decorații. În urma morților și dispăruților au rămas 808 văduve și 1.853 orfani. Comunitățile județului și-au adus propria contribuție la susținerea efortului de război. Donațiile și contribuțiile benevole ale locuitorilor din respectivele localități s-au ridicat pe parcursul conflagrației la valoarea de 434.400 de lei. Totodată, acestea au suferit pagube care s-au ridicat la valoarea totală de 9.320.600 de lei.

Cuvinte cheie: Târnava Mare, români, ofițeri, subofițeri, soldați, agricultori, funcționari, meseriași, intelectuali.

Romanians from the Former County of Târnava Mare that Participated in the First World War (1914–1918)

Abstract

The First World War also marked the lives of the Romanian inhabitants and the communities in which they lived that were part of the former-county Târnava Mare. In the actions imposed by the war were involved 12,152 persons from the 126 localities reviewed. Between 1914 and 1918 from the localities of the county were concentrated 11,972 Romanian inhabitants. Among those called to arms, 10,874 were employed in the active part, as soldiers on the frontline, and 1,098 in the sedentary part for auxiliary activities or mobilized on the spot. 114 other Romanian inhabitants were detained to be incarcerated or imprisoned in camp most likely because of their involvement in the national fight and 66 of them chose the path of refuge. During the war, among the Romanians mobilized, 1,064 died on the front, 390 died in detention, in exile, due to the diseases they caught or from the injuries and 607 went missing. At the end of the war the number of survivors was 10,091. 8,423 of them returned home fully healthy, 1,052 ill or injured which afterwards would make a full recovery and 616 of them disabled. 979 medals were received. Those that were dead or had disappeared left behind 808 widows and 1,853 orphans. The communities of the county had their own contribution in sustaining the war. The donation and voluntary contributions made by the inhabitants of those communities reached a total value of 434,400 lei during the entire war. At the same time, they suffered damages that reached a total value of 9,320,600 lei.

Keywords:  Târnava Mare, Romanians, officers, NCOs (noncommissioned officers), soldiers, farmers, officials, craftsmen, intellectuals.

Rezumat

Maiorul Gheorghe Caracaș este reprezentantul elitei românești antebelice care inspirat de idealul unității naționale participă la campania militară din Transilvania, unde este luat prizonier la 3 noiembrie 1916. Însemnările sale au meritul de a restitui imaginea dramatică a implicării în Primul Război Mondial și dificultățile vieții de prizonier din lagărele germane. În ciuda prevațiunilor condiția de prizonier îi oferă mai multă securitare prin comparație cu viața militarului din tranșee în care resimte în mod dureros pericolul iminent al pierderii vieții sau al îmbolnăvirilor letale. Un aspect interesant al memoriilor sale este reprezentat de descrierea referitoare la viața cotidiană a ofițerilor prizonieri. Gheorghe Caracaș evocă rutina vieții din lagăr, dificultățile de alimentație, frigul din barăcile de locuit, dar nu prezintă morți sau violențe fizice provocate de abuzurile administrației lagărului. Viața cotidiană se desfășoară între suferința generată de absența libertății, numeroasele tentative de evadare și acceptarea resemnată a realităților vieții din lagăr. În perioada prizonieratului Gheorghe Caracaș devine exponentul ideii de îmbunătățire a condițiilor de viață din lagăr, respectarea drepturilor și libertăților ofițerilor conform convențiilor internaționale. El este personalitatea în jurul căruia se focalizează nemulțumirile colective, care transmite autorităților lagărului frustrările prizonierilor și optează în favoarea evadării ca instrument de obținere a libertății.

Cuvinte cheie: Gheorghe Caracaș, Primul Război Mondial, prizonier, administrația lagărului, nemulțumirile cotidiene, absența libertății.

The avatars of the captivity condition of major Gheorghe Caracaș

Abstract

Major Gheorghe Caracaș is a prominent representative of the pre-war Romanian elite who participated in the Transylvanian military campaign, as he had been inspired by the ideal of national unity. He was taken prisoner in the 3rd of November, 1916. His notes give an outlook on the dramatic events of World War I and on the hardships that the prisoners in the German camps had to endure. Despite the camp life deprivations, the condition of prisoner provided increased security as compared to that of a soldier in trenches, the latter being permanently exposed to the imminent danger of death or of lethal diseases. A very intriguing feature of his memories stands in depicting the daily life of the captive officers. Thus major Gheorghe Caracaș portrays everyday routine in the camp, the food shortage, the cold in the barracks, but does not emphasize the number of deceased prisoners or the physical abuse to which the prisoners were submitted by the camp administration. As described in his memories, the camp life swings between the continuous suffering caused by the lack of freedom, the numberless attempts to escape and the acceptance in resignation of the painful reality in the camps. Throughout his captivity, major Gheorghe Caracaș became the embodiment of the idea of improving the hard life conditions in the camps, of obeying the rules and the regulations of the international conventions regarding the rights of the military. Consequently, he epitomizes the very personality around whom collective dissatisfaction revolved, the determinate voice that spoke out the prisoners’ frustrations and considered escaping a necessary means of regaining the lost freedom.

Keywords: Gheorghe Caracaș, The First World War, prisoners, camp administration, collective dissatisfaction, lost freedom.

Rezumat

Primul Război Mondial continuă să fie una dintre temele de cercetare care se studiază în continuare. Este unul dintre cele mai importante evenimente ale secolului al XX-lea, un eveniment care și-a lăsat amprenta asupra populației din aproape întreaga lume. Articolul meu se opreşte la o zonă mai restrânsă care cuprinde patru localități din partea superioară a Someșului Mare (Șanț, Rodna, Maieru și Sângeorz-Băi), acestea făcând parte din vestita Țară a Năsăudului din Transilvania. În timpul Primului Război Mondial din Comitatul Bistriţa-Năsăud au fost mobilizați un număr de 15.004 locuitori români, dintre care 2.926 locuitori și-au pierdut viaţa, 728 au rămas invalizi, iar 1.052 au fost răniţi sau bolnavi. Dintre cei 2.926 locuitori care și-au pierdut viaţa, un număr de 1.478 locuitori au încetat din viaţă în timpul luptelor de pe front, 437și-au pierdut viaţa în detenţie, în pribegie, în urma bolilor contactate sau a rănilor primite, iar 1.011 au dispărut. Locuitorii români din localitățile Șanț, Rodna, Maieru și Sângeorz-Băi mobilizați pe front au luptat cu vitejie. Ei s-au numărat printre cei mai decorați locuitori români din comunele Comitatului Bistrița-Năsăud, cu 334 de decorații primite. Decorațiile primite au fost: „Crucea pentru Merit”, „Crucea Carol”, „Medalia de Aur”, „Medalia de Argint, clasele I și II” și „Medalia de Bronz”. Locuitorilor comunei Șanț au fost distinși cu 156 decorații, cei din Rodna cu 74. Apoi Maieru cu 22, încheind Sângeorzul cu 82 de decorații. Locuitorii români din cele patru localități, ca și cei din întreaga Transilvanie, și-au făcut datoria față de statul de care aparțineau. Nu a fost vina lor pentru că s-au născut în Imperiul Austro-Ungar. Ei au luptat pentru împărat, nu pentru Ungaria. De aceea își merită cu prisosință titlul de a fi și eroi ai neamului românesc.

Cuvinte cheie:  Primul Război, români, locuitori, decorații, comitat, Năsăud, mobilizare.

Résidents de Șanț, Rodna, Maieru et Sângeorz-Băi décorés pendant la Première Guerre mondiale

Sommaire

La Première Guerre mondiale continue d’être l’un des sujets de recherche à approfondir. C’est l’un des événements les plus importants du XXe siècle, un événement qui a laissé sa marque sur la population de presque le monde entier. Mon article s’arrête sur une zone plus petite qui comprend quatre localités dans la partie supérieure de Someșul Mare (Șanț, Rodna, Maieru et Sângeorz-Băi), celles-ci faisant partie du célèbre pays Năsăud en Transylvanie. Pendant la Première Guerre mondiale dans le comté de Bistriţa-Năsăud, 15.004 habitants roumains ont été mobilisés, dont 2.926 habitants ont perdu la vie, 728 sont restés handicapés et 1.052 ont été blessés ou malades. Sur les 2 926 habitants qui ont perdu la vie, un certain nombre de 1.478 habitants ont perdu la vie lors des combats sur le front, 437 ont perdu la vie en détention, en exil, des suites de maladies contractées ou de blessures reçues, et 1 011 ont disparu. Les habitants roumains de Șanț, Rodna, Maieru et Sângeorz-Băi mobilisés sur le front se sont battus courageusement. Ils étaient parmi les habitants roumains les plus décorés dans les communes du comté de Bistrița-Năsăud, avec 334 décorations reçues. Les décorations reçues étaient : « Croix du mérite », « Croix de Carol », « Médaille d’or », « Médaille d’argent, grades I et II » et « Médaille de bronze ». Les habitants de la commune de Șanț ont reçu 156 décorations, ceux de Rodna avec 74. Puis Maieru avec 22, en terminant Sângeorzul avec 82 décorations. Les habitants roumains des quatre localités, ainsi que ceux de toute la Transylvanie, ont fait leur devoir envers l’État auquel ils appartenaient. Ce n’était pas de leur faute car ils étaient nés dans l’empire austro-hongrois. Ils se sont battus pour l’empereur, pas pour la Hongrie. C’est pourquoi il mérite le titre de héros de la nation roumaine.

Mots-clés: Première Guerre, Roumains, habitants, décorations, comté, Năsăud, mobilisatio.

Rezumat

Autorul prezintă o primă încercare de sinteză a istoriografiei referitoare la situația județuluiBistrița-Năsăud în perioada interbelică (1918–1940). Sunt prezentate la început lucrări de sinteză, dedicate anumitor domenii, începând de la introducerea în beneficiul larg al populației a cuceririlor tehnicii, de la curentul electric, telegraf-poștă, căi de comunicație și transporturi, la administrarea și exploatarea aurului verde, o însemnată bogăție a zonei. Apoi, radiografia trecutului celor două așezări importante ale județului, Bistrița și Năsăud și cercetarea din punct de vedere monografic a trecutului multor localități ale județului. Pe de altă parte, s-a realizat — pentru prima dată la nivel național — o introspecție în trecutul celor două instituții importante, Prefectura, reprezentând administrația centrală și Consiliul Județean, pentru administrația locală. La fel de productive au fost și studiile dedicate anumitor aspecte/segmente temporare din perioada interbelică. Și aici se constată o producție istoriografică consistentă, definită prin analiza începuturilor perioadei și finalizându-se prin sintezele documentare din perioada regelui Carol al II-lea (1938–1940) și cele fatidice, din vara anului 1940.

Cuvinte cheie: Județul Bistrița-Năsăud, perioada interbelică 1918–1940, sinteze documentare pe domenii, Bistrița, Năsăud, Prefectura, Consiliul Județean, studii ale segmentelor temporare.

Greater Romania. Prolegomena to Bistrița-Năsăud County

Abstract

On the one hand, the author presents a first attempt to synthesize th e historiography regarding the situation of Bistrița-Năsăud County during the Interwar period (1918–1940). First of all, some syntheses, dedicated to certain fields, are presented: the conquests of technology for the benefit of the population, the electricity, the postal and telegraph services, the means of transport and communication, the exploitation of green gold, a significant wealth of the area. Then, the author offers the radiography of the past of two important localities of the county, Bistrița and Năsăud, and the monographic research of the past of many localities of the county. On the other hand, for the first time at the national level, an introspection into the past of two important institutions was carried out: the Prefecture, representing the central administration, and the County Council, representing the local administration. The studies dedicated to certain aspects / temporary segments from the interwar period were also productive. We can notice a consistent historiographical production, defined by the analysis of the beginning of the period and the documentary syntheses from the periods of King Charles II (1938–1940) and the fateful ones, from the summer of 1940.

Keywords: Bistrița-Năsăud County, Interwar period (1918–1940), documentary synthesis, Bistrița, Năsăud, Prefecture, County Council, studies on temporary segments.

Rezumat

Născut în 1859 la Năsăud, Iuliu Moisil, mezinul familiei vicarului Grigore Moisil, va deveni unul dintre cei mai de seamă intelectuali ai României de la sfârșitul secolului XIX–începutul secolului XX, remarcându-se printr-o bogată activitate în plan educațional, social, național și cultural. Articolul de față se oprește, preț de o clipă, asupra începuturilor activității sale de la Slatina, o perioadă de formare care dezvăluie potențialul creator al lui Iuliu Moisil, unul dintre întemeietorii Muzeului Grăniceresc Năsăudean, aflat în acest an la ceas aniversar. Un episod care, pe baza documentelor de arhivă, scoate la lumină un moment de destin marcat de decizia de trăi și activa în Vechiul Regat precum și aspecte din activitatea lui Iuliu Moisil, în primul deceniu al carierei sale profesionale.

Cuvinte cheie: Iuliu Moisil, intelectual, jurnal, educație, valori culturale, emancipare națională.

A transylvanian in the Old Kingdom: Iuliu Moisil (1859–1947) — consideration on Slatina`s activity

Abstract

Born in 1859 in Năsăud, Iuliu Moisil, the youngest son of vicar Grigore Moisil, will become one of the most important intellectuals of Romania at the end of the 19th century–the beginning of the 20th century, distinguished by a rich educational, social, national and cultural activity. This article stops, for a moment, on the beginnings of his activity in Slatina, a training period that reveals the creative potential of Iuliu Moisil, one of the founders of the Năsăud Border Museum, which is celebrating its anniversary this year. An episode that, based on archival documents, brings to light a moment of destiny marked by the decision to live and work in the Old Kingdom as well as aspects of Iuliu Moisil’s activity in the first decade of his professional career.

Keywords: Iuliu Moisil, intellectual, diary, education, cultural values, national emancipation

Rezumat

„Cămășa cu trup” de Mărgău reprezintă o piesă importantă a portului popular țărănesc de pe Valea Săcuieu, cu valoare de unicat în România. Este cunoscută după localitatea omonimă fiind specifică întregului bazin hidrografic al Săcuieului. Cămașa este confecționată din pânză de cânepă sau din bumbac, are culoare albă și vechime milenară (de sorginte dacică). Este formată dintr-o singură componentă, de la gât și până la glezne. Partea superioară este împodobită cu broderie manuală materializată prin „punctele de cusătură de Călata”, „punct pe fir tras”, „miezălește”, „penește”, „brânelește sau lănțișor” etc. Broderia din față se numește „spăcel” și este amplasată pe piept, iar la baza gâtului este încadrată de o broderie măruntă (lănțișor). Aceasta se regăsește și în partea inferioară, la mâneci. De asemenea pe mâneca, pornind de la umăr este amplasată o broderie lată, de 4–5 cm, cusută cu „punct de Călata” și evidențiată sub forma unei bande ce dă volum acesteia. Întreg ansamblul ornamental este completat de pliurile manșetei mânecii, numiți fodori. Poalele prezintă broderii specifice locului de tip punct bobat („cu bobi”), de cercuri numite „scumpuțe” sau din „broderie spartă” (cu găuri). În partea montană a Vaii Săcuieu predomină tipul de cusătură de Călata, iar în partea inferioară, la vărsare în Crișul Repede, este specifică broderia pe fie tras, cu influență bihoreană.

Cuvinte cheie:  Cămașa cu trup, ținutul Huedin, Valea Săcuieu, punct cusătură de Călata, fir tras, ciupag, spăcel.

Mărgău boody shirt — symbol of the women’s folk costume from Valea Săcuieului, Connon Huedin. Identity marks of local stitches

Abstract

The “body shirt” by Mărgău is an important piece of the popular peasant dress from the Săcuieu Valley, with a unique value in Romania. It is known by the homonymous locality, being specific to the entire hydrographic basin of Săcuie. The shirt is made of hemp or cotton, has a white color and millennial antiquity (of Dacian origin). It consists of a single component, from the neck to the ankles. The upper part is adorned with a hand embroidery materialized by “stitching points Călata”, “stitch on thread”, “miezălește”, “penește”, “brânelește” or lănțișor”, etc. The front embroidery is called “spăcel” and is placed on the chest, and at the base of the neck it is framed by a small embroidery (chain). The embroidery is also found on the bottom, at the sleeves. Also on the sleeve, starting from the shoulder, there is a wide embroidery, of 4–5 cm, sewn with “Călata stitch” and highlighted as a band that gives it volume. The whole ornamental set is completed by the cuff folds, called “fodori”. The hem of the traditional costume show embroideries specific to the place, of the bobat stitch type(“with bobs”), of circles called “scumpuțe” or of “broken embroidery” (with holes). In the upper part, mountainous, of the Săcuieu Valley, the type of Călata seam predominates, and in the lower part, at the outflow in Crișul Repede, Bihorean influenced embroidery on drawn thread is specific.

Keywords:  Body shirt, Huedin County, Săcuieu Valley, Călata stitch, pulled thread, ciupag, spăcel.

Rezumat

Studiul de față își propune să prezinte elementele de patrimoniu cultural imaterial din județul Bistrița-Năsăud înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. O problemă deosebit de actuală în peisajul cultural național o reprezintă salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, în acest sens relevante fiind elementele românești introduse în acest document. Dintre acestea, noi le vom prezenta pe cele referioare la colindatul de ceată bărbătească, respectiv jocul fecioresc din România, tradiții din județul Bistrița-Năsăud înscrise pe această listă. Totodată, vom aminti și principalele proiecte și conferințe la care am participat în ultimul an, modalități prin care am promovat aceste elemente de patrimoniu. Cunoașterea și promovarea patrimoniului cultural imaterial este vitală pentru înțelegerea în profunzime a valorilor culturii tradiționale. Prin studierea acestor aspecte se asigură o cunoaștere adecvată a tuturor elementelor de patrimoniu amintite pe parcursul acestui articol.

Cuvinte cheie:  Patrimoniu cultural imaterial, Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial, Tezaur Uman Viu, județul Bistrița-Năsăud, UNESCO, proiecte.

Elements of intangible cultural heritage from Bistrița-Năsăud County inscribed on the UNESCO Representative List

Abstract

The present study aims to present the elements of intangible cultural heritage from Bistrița- Năsăud County inscribed on the UNESCO Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity. A particularly current issue in the national cultural landscape is the safeguarding of the intangible cultural heritage, in this sense being relevant the Romanian elements introduced in this document. Among them, we will present the ones referring to the Men’s group Colindat / Christmas time ritual, respectively the Lad’s dances in Romania, traditions from Bistrița-Năsăud County inscribed on this list. At the same time, we will mention the main projects and conferences in which we have participated in the last year, ways in which we have promoted these heritage elements. Knowledge and promotion of the intangible cultural heritage is vital for an in-depth understanding of the values of traditional culture. By studying these aspects, an adequate knowledge off all the elements of heritage mentioned during this article is ensured.

Keywords: Intangible cultural heritage, Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity, Living Human Treasures, Bistrița-Năsăud County, UNESCO, projects.

Acest articol nu are rezumat!