2018

Două topoare cu orificiu transversal de înmănușare recent descoperite în nord-estul Transilvaniei

(Rezumat)

Autorul prezintă două topoare cu gaură de înmănușare transversală descoperite cu ajutorul detectoarelor de metale în apropierea orașului Bistrița. Prima piesă a fost descoperită pe un vârf de deal (Dealul Pinticului), este păstrată fragmentar, manșonul și tăișul sunt rupte din vechime. A doua piesă, păstrată întreagă a fost descoperită în localitatea Sigmir într-o zonă izolată situată în afara unei așezări preistorice. în condițiile în care ambele piese sunt lipsite de contexte arheologice singura modalitate de încadrare cronologică este criteriului tipologic. Pe baza unor caracteristici tehnice piesele au fost datate în perioada mijlocie a epocii bronzului, descoperiri care se plasează în orizontul Hajdúsámson-Apa. Având în vedere locul descoperirii, Transilvania de nord și faptul că cele mai bune analogii se regăsesc în tipul Pădureni s-a optat pentru încadrarea lor în acest tip. Din analiza descoperirilor de tip Pădureni s-a constat că în Transilvania acest tip de topoare este caracteristic culturii Wietenberg mai ales în prima jumătate a bronzului mijlociu. Printr-o scurtă analiză a descoperirilor de tip Wietenberg din jurul orașului Bistrița s-a încercat identificarea unei așezări contemporane și o unui posibilul loc unde au fost produse. în acest stadiu al cercetării cea mai probabilă așezare a fost cea de la Bistrița-Dealul Târgului care probabil juca rolul unui centru zonal.

Two shaft-hole axes recently discovered in northeastern Transylvania

(Summary)

The author presents two shaft-hole axes discovered by metal detectors, near Bistrița town. The first piece was discovered on a hilltop (Pintic Hill), it is kept fragmentary, the sleeve and the edge are broken from ancient times. The second one, preserved entirely, was discovered in Sigmir village, in an isolated area, outside a prehistoric settlement. Given the fact that both artifacts miss their archaeological contexts, the only way for a chrono­ logical analysis, is the typological criterion. Based on their technical features, the pieces were dated in the middle of the Bronze Age, and could be placed in the Hajdûsâmson-Apa horizon. Considering the place of discovery, Northern Transylvania and the fact that the best analogies are found in the Pădureni type, we include them as part of this type of classification. From the analysis of the Pădureni type discoveries it was cocnluded that in Transylvania this type of axes are characteristic of the Wietenberg culture, especially in the first half of the Middle Bronze Age. In a brief analysis of the Wietenberg type discoveries around Bistrița, we tried to identify a contemporary settlement and a possible place where they were produced. At this stage of research the most probable settlement was the one from Bistrița-Dealul Târgului, which probably played the role of a zonal center.

Contribuții la cunoașterea rotițelor de lut ars din epoca bronzului. Descoperirile de la Pir

(Rezumat)

Pe teritoriul localității Pir (jud. Satu Mare, România), în locurile numite l/arsau Vârsziget (Cetate) și Vârudvar (Curtea Cetății), au avut loc, în anii 1953 și 1954, sub conducerea lui Zoltăn Székely, săpături arheologice, care au permis dezvelirea parțială a unei așezări și a unui cimitir, ce a aparți­ nut culturii Otomani. Printre altele, au fost descoperite aici 26 de rotițe de lut ars întregi sau fragmentare, care se păstrează în prezent la muzeul din Baia Mare. Ele sunt prezentate în articolul de față (pl. 1-9).  Din păcate, despre condițiile lor de descoperire dispunem de puține informații. Una dintre rotițe (nr. 19) provine, potrivit marcajului de pe piesă, din inventarul unui mormânt de inhumație (Székely menționează alte trei morminte cu rotițe de lut ars). Majoritatea rotițelor de la Pir au fost desco­ perite în așezare. Ele au numeroase analogii în așezările culturii Otomani, precum și în obiectivele altor fenomene culturale din epocile cuprului și bronzului.  Modelele de roată de car și de car din lut ars au avut un rol important în activitățile de cult, unele în legătură cu cultul funerar.  Așezarea și cimitirul de la Pir au funcționat în cursul fazelor II și III ale culturii Otomani. Pentru a oferi date suplimentare cu privire la încadrarea culturală și cronologică a stațiunii din epoca bronzului de la Pir, sunt de asemenea ilustrate mai multe piese ceramice descoperite aici (pl. 10-22).

Beiträge zur Kenntnis der bronzezeitlichen Wagenradmodelle aus Ton. Die Funde von Pir

(Zusammenfassung)

Auf dem Territorium der Ortschaft Pir (Kreis Satu Mare, Rumänien), an der Stellen Vâr oder Vârsziget (Cetate) und Vârudvar (Curtea Cetății) wurden 1953 und 1954 Grabungen unter der Leitung von Zoltăn Székely durchgeführt, die partielle Freilegung einer Siedlung und eines Gräberfel­ des  der mittelbronzezeitlichen Otomani-Kultur gestatteten. Unter andere wurden hier 26 vollständige oder fragmentarische Wagenradmodelle aus Ton gefunden, die gegenwärtig im Museum von Baia Mare aufbewahrt werden. Sie werden im vorliegenden Artikel vorgelegt (Taf. 1-9).  Es gibt leider wenige Informationen über ihre Fundumstände. Ein Radmodell (Nr. 19) gehörte, laut der Markierung auf dem Stück, zum Inventar eines Körpergrabes (Székely erwähnt andere drei Gräber mit Tonrädern). Die Mehrzahl der Radmodelle aus Pir stammen aus der Siedlung. Sie ha­ ben zahlreiche Analogien in den Siedlungen der Otomani-Kultur, aber auch in anderen kupferzeitlichen oder bronzezeitlichen Kulturerscheinungen.  Die  tönernen  Wagenradmodelle  und  Wagenmodelle  hatten  wichtige  Rolle  in  den  kultischen  Handlungen,  einige  im  Zusammenhang  mit  dem Toten ku It.  Die Siedlung und das Gräberfeld von Pir fungierten im Laufeder II. und III. Phase derOtomani-Kultur. Um die kulturelle und zeitliche Einordnung der Objekte von Pir zu veranschaulichen, werden ebenfalls mehrere in diesem Fundort entdeckten Keramikstücke abgebildet (Taf. 10-22).

Fibulele romane din așezarea de la Stupini

(Rezumat)

Așezarea romană de la Stupini „Fânațele Archiudului” se află în interiorul provinciei romane Dacia, la cca. 40-50 km de centrele economice și militare de pe limesul de nord-est. Studiul analizează tipurile de fibule descoperite prin cercetările arheologice efectuate în această așezare între 1995-2006. Analiza tipologică a celor opt piese departajează patru tipuri distincte: fibule puternic profilate, fibule cu genunchi, fibule în formă de T și fibula cu email. Cele 8 piese de la Stupini deși cuprind și fibule puternic profilate pot fi datate în a doua jumătate a sec. II – primele decenii ale secolului III d.Chr. Pentru niciun tip nu avem dovezi de producere a lor în Dacia, ele provenind din comerț s-au aduse aici de populații venite din afara Imperiului în perioada războaielor marcomanice.

Les fibules romaines de l’habitation de Stupini

(Résumé)

L’habitation romaine de ’’Fânațele Archiudului” se trouve à l’intérieur de la province romaine de Dacie, située à peu prêt à 40-50 km distance des centres économiques et militaires de la frontière de Nord-est. L’étude analyse les types de fibules découvertes par des fouilles archéologiques effec­ tuées dans cette habitation entre 1995-2006. L’analyse typologique des huit pièces différencie quarts types distincts : fibules fortement profilées (fig. 1/1-4), fibules à genou (fig. 2/5-6), fibules en forme de T (fig. 2/7) et fibule à émail (fig. 2/8 ; pl. II/8). Les 8 pièces de Stupini comprennent également des fibules fortement profilées qui peuvent dater de la seconde moitié du deuxième siècle et des premières décennies du llle siècle. Pour tous les types les preuves de leur production en Dacie manquent, elles proviennent du commerce ou elles ont y été apportées par des populations venues de d’ailleurs pendant les deux guerres marcomanniques.

Elemente de factură nordică în așezarea romană de la Stupini

(Rezumat)

Cultura materială înregistrează, în bazinul someșan, aspecte particulare după abandonarea provinciei de către autoritățile romane, evidențiate prin numeroase categorii de artefacte și manifestări rituale. Ne oprim în acest context doar la o serie de antichități care vin să sublinieze relațiile zonei cu spațiul central-nordic al Europei, depistate în principal în așezarea romană de la Stupini, situată în Câmpia Transilvaniei. O primă categorie de obiecte care apare în așezarea de la Stupini o reprezintă pinteni, unul din bronz, cel de-al doilea din fier, legați de o prezență barbară în interiorul pro­ vinciei romane. Aceleași influențe sunt marcate și prin alți doi pinteni descoperiți la llișua – unul din bronz de tipul Ginalski E care provine din castru și altul din fier descoperit în vicusul militar. Celelalte piese de sorginte nordică sunt pieptenul din fier și străpungătorul cu mâner lățit, cunoscute în aria grupului Dobrodzen. Astfel de ustensile se încadrează cronologic în intervalul C3/D1 fiind întâlnite în aria Przeworsk, cu preponderență în etapa sa finală, reprezentată de grupul Dobrodzen, subliniind prezența în această zonă a unui orizont „post-cerneahovean” care include descoperirile de la Archiud, Budești, Fântânele, Ocnița și Stupini.

Éléments de facture nordique dans l’habitation romaine de Stupini

(Résumé)

Après l’abandon de la province par les autorités romaines, dans le basin de Someș la culture matérielle présente des aspects particuliers mis en évidence par des artefacts et des manifestations des rites. Nous nous arrêtons sur une série d’antiquités qui soulignent les rapports de cette zone avec le l’espace du nord de l’Europe centrale, trouvées principalement à Stupini, dans la Plaine de la Transylvanie. Une première catégorie présente à Stupini sont les éperons, un en bronze, l’autre en fer, liés à une intrusion barbare à l’intérieur de la province romaine. Les mêmes influences ont été constatées à travers deux autres éperons trouvés à llișua, un en bronze, type Ginalski E provenant du camp romain et l’autre en fer découvert dans le vicus militaire. Les autres pièces d’origine nordique sur le peigne en fer et la perceuse à poignée large, connues dans l’aire du groupe Dobrodzen. Ces outils s’inscrivent chronologiquement dans la période C3 și Dr rencontrées dans l’aire Przeworsk, surtout dans son étape finale, représentée par le groupe Dobrodzen, qui met en évidence l’existence d’un horizon qui succède à la culture Tcherniakov qui comprend les découvertes faites à Archiud, Budești, Fântânele, Ocnița et Stupini.

Servii din Transilvania și comitatele învecinate pe parcursul secolului al Xlll-lea

(Rezumat)

în acest articol am încercat să prezint în mod general situația servilor din Transilvania și din județele învecinate (de la sud la nord: Caras, Timiș, Arad, Cenad, Zarand, Bihor, Sătmar, Crasna, Solnocul de Mijloc și Maramureș) în secolul al Xlll-lea, teritorii care astăzi în întregime sau în cea mai mare parte parte aparțin României. în alegerea acestui subiect am luat în considerare faptul că istoriografia românească nu a acordat atenție subiec­ tului sclavilor medievali. Pentru a realiza acest lucru, am folosit documentele medievale editate care includea referiri la diferite aspecte referitoare la sclavi. Fiind un subiect foarte generos, am atins doar principalele aspecte, cum ar fi: termenii în care sclavii au fost desemnați în charte medievale; care era statutul lor în legile Regatului Ungariei și cum au fost văzute de societate; care au fost modurile de a deveni sclav; vânzări, cumpărări, schimburi, donații și moșteniri de sclavi; răscumpărarea libertății sclavilor și motivele care au condus la eliberarea multor sclavi de către stăpânii lor; dispariția servilor. Concluzia principală este că – la fel ca în restul Regatului Ungariei și în alte țări europene – în Transilvania existau un grup de populație care erau văzuți și tratați ca sclavi, chiar dacă această problemă nu a fost cercetată și admisă direct de cercetătorii români ai istoriei medievale.

The Slaves from Transylvania and the neighboring Counties during the 13th Century

(Summary)

In this article I attempted to present in a general way the situation of the sclaves (servi) of Transylvania and the neighboring counties (from south to north: Caras, Timis, Arad, Cenad, Zarand, Bihor, Satmar, Crasna, Middle-Solnoc and Maramureș) during the 13th century, territories which today are wholly or mostly part of Romania. In choosing of this topic I took into account the fact that the Romanian historiography did not pay attention to the subject of medieval slaves. To accomplish this, I used the edited medieval documents that included references to various aspects regarding the slaves. Being a very generous subject, I only touched the main issues, such as: the terms in which the slaves were designated in medieval charters; which was their status in the laws of the Hungarian Kingdom and how were they seen by the society; which were the ways to become a slave; sales, purchases, exchanges, donations and legacies of slaves; the redemption of the freedom of slaves, and the reasons that led to the liberation of many slaves by their masters; the disappearance of the servi. The main conclusion is that – similar to the rest of the Hungarian Kingdom and other Euro­ pean countries – in Transylvania were a group of population who were seen and treated like slaves, even if this issue was not researched and directly admitted by the Romanian researchers of medieval history.

Câte ceva despre toponimia și castro-toponimia arpadiană din bazinul transilvănean în secolele XI-XIII.  Puncte de vedere privind Uioara de Sus (Județul Alba) și nu numai.

(Rezumat)

Scopul acestui studiu a fost să disemineze ideea lansată în 2004 de Gyula Kristö: posibilitatea existenței unui județ imens, Doboka, în secolele al Xl-lea și al Xll-lea, din care au apărut și alte județe în bazinul Transilvaniei în timpul epocii arpadiene. Studiul meu s-a concentrat pe plasarea posibilă a cetății de lemn Ujvăr, la Uioara de Sus, județul Alba și nu la Ocna Mureș, unde săpăturile arheologice au dovedit lipsa oricărei fortificații.  De asemenea, a fost un exercițiu de interpretare lexicală pentru o serie de toponime contemporane perioadei medievale timpurii, care, în opi­ nia noastră, ar putea demonstra afirmațiile noastre legate de cetatea Ujvăr. Numeroasele toponime de origine maghiară, turcă, germană și slavă reprezintă o dovadă puternică a existenței în zonă a unor populații nomade, clanuri sau părți ale triburilor (pecenegi ?, cumani ? alții?) conduse de căpetenii (cu siguranță un Suqman, poate un Berke ?, un Gzak, un kende anonim?) stabiliți de regii din Ungaria pe domeniile personale ale reginelor în secolul al Xll-lea, cu scopul de a păstra resursele de sare din regiune, printr-un vărspănsăgok, și anume județul Ujvăr (Uioara de Sus), separat de județul Doboka în timpul acelui secol, cu puțin înainte de 1177. Județul aparținător Cetății a fost desființat și împărțit de nobilimea emeregentă a secolului al Xlll-lea. Acest studiu a încercat să sublinieze importanța toponimiei castelului din această perioadă în procesul de clarificare a formării județelor transilvănene și a colonizării militare a unei zone avansate de frontier, plină de resurse (râul Mureș / Maros), în special sare de foarte bună calitate, dar foarte expus la diferite tipuri de pericole.

Something about the toponymy and the Arpadian castro-toponymy in the Transylvanian basin in the 11 th-13th centuries.  Views on Uioara de Sus (Alba County) and beyond.

(Summary)

The aim of this study was to disscuss the idea launched in 2004 by Gyula Kristö: the possibility of a huge county, Doboka, in the Xlth and Xllth century from which others counties emerged in Transylvanian basin during the Arpadian Age. My study was centered on the possible placement of the Ujvăr wood-fortress at Uioara de Sus, Alba county and not to Ocna Mureș where the archaeological excavations proved the lack of any fortifica­ tion.  Also was an exercise of lexical interpretation for a number of toponyms, contemporary to the Early Medieval period, which, in our opinion, could demonstrate our assertions linked to Ujvăr fortress. The huge number of Hungarian, Turkich, German and Slavic origin toponyms are a strong prove for the existence in the area of some nomadic, clans or parts of tribes (petchenegues?, cumans? others?) lead by chieftains (certainlly a Suqman, maybe a Berke?, a Gzak?, an anonymous kende?) settled by the kings of Hungary on the personal domains of the queens during the Xllth century with the spcific pourpose of guarding the salt resources of the region through an vărispănsăgok, namely Ujvăr (Uioara de Sus) county separated from the huge Doboka county during that century, sometime before 1177. The fortress county was disbanded and split by the emergent nobility of the Xlllth century. This study tried to underline the importance of the castle toponymy of the period in the clarifying process of the Transylvanian counties formation and of the military colonisation of an advanced frontier zone full of resources (Mureș/Maros River), especially salt of very good quality, but very exposed to different kind of perils.

De la meșteșug la artă. Două obiecte ale breslei  turnătorilor de clopote în colecția Muzeului de Istorie Sighișoara

(Rezumat)

Istoria Sighișoarei este strâns legată de cea a breslelor. în secolul al XlV-lea la 1376, se menționează primele statutele breslelor din patru orașe ale Transilvaniei, inclusiv în Sighișoara. Una dintre bresle reprezentate în colecțiile Muzeului de Istorie Sighișoara, este cea a turnătorilor de clopote. Acesta este menționată documentar încă din anul 1430.  în cadrul colecției muzeului, am identificat două piese: un suport lumânare cu clopot (1651) și un mic clopot din anul 1784.

Vom Handwerk zur Kunst. Zwei Gegenstände des Glockengießerzunft  in der Sammlung des Geschichtemuseums von Schäßburg.

(Zusammenfassung)

Die Geschichte Schäßburgs ist mit jener der Handwerkerzünfte eng verbunden. In dem vierzehnten Jahrhundert, um 1376, wer­ den erste Statuten von Zünften in vier Städten Siebenbürgens, darunter auch in Schäßburg erwähnt. Eine der in den Sammlungen des Schäßburger Museums für Geschichte vertretenen Zünfte, ist auch jene der Glockengießer. Diese wurde 1430 erstmalig urkund­ lich erwähnt.  Innerhalb der Museumssammlung identifizierten wir zwei Objekte: ein Kerzenhalter mit Glocke (1651) und eine kleine Glocke aus dem Jahr 1784.

Mari incendii în istoria orașului Bistrița

(Rezumat)

Articolul face un inventar a calamităților provocate de incendii în Bistrița, cu descrierea cauzelor, modului de propagare și consecințele acestor evenimente. Celor mai multe dintre incendii care au afectat orașul s-au datorat prezenței construcțiilor din materiale inflamabile, densității clădirilor și existenței surselor de foc în locuințe și ateliere. Odată izbucnite, multe dintre ele se extindeau foarte rapid, mai ales în situațiile de secetă și vânt puternic. De aceea, autoritățile administrative ale timpului acordau o atenție deosebită măsurilor de prevenire. „în cetate la turn tot timpul, zi și noap­ te, trebuie să fie doi gardieni care să supravegheze. Dacă în cetate a izbucnit un incendiu, să binevoiască Dumnezeu să ne ferească, poporul să fie avertizat prin suflarea în corn și cu drapelul militar roșu expus pe turn în direcția unde arde incendiul, apoi să sune clopotul astfel încât bărbații să ia situația sub control și să acționeze” se stipula în Regulamentul de apărare și avertizare din 1590. Pentru prevenirea incendiilor Regulamentele de urbanism din 1888 și 1913 interzic utilizarea materialelor inflamabile, asigurarea izolației prin realizarea de ziduri de foc și calcane și aplicarea de straturi de lut peste plafoanele din lemn și se interzice edificarea de acareturi din material lemnos în perimetrul orașului istoric și înlocuirea învelitori- lor din draniță cu materiale rezistente la foc. în 1874 se înființează Asociația Pompierilor Voluntari. Primul căpitan al Asociației a fost Johann Siegler, primarul orașului. Incendiul din 11 iunie 2008, când schela de pe turnul bisericii evanghelice, aflată în restaurare, a luat foc, a dus la distrugerea turlei, topirea clopotelor și a orologiului. Resimțită ca o grea pierdere pentru oraș, evenimentul a solidarizat comunitatea și a potențat eforturile de refacere și restaurare a monumentului.

The Big Fires in the history of Bistrița

(Summary)

The article makes an inventory of the most disastrous fires in Bistrița, describing the causes, the propagation mode and the consequences of these events. Most of the fires that affected the city were due to the presence of buildings from flammable materials, their density and the existence of potential fire sources in homes and workshops. Once erupted, many of them expanded very quickly, especially in drought and winds. Therefore, the administrations paid particular attention to preventive measures. “In the tower of the curch all the time, day and night, there must be two guards to supervise. If a fire broke out in the city, God forbid us, we must warn the people by blowing the horns and the red military flag is to be placed on the tower, in the direction of the fire, than the bell should start tolling, so that the men take control of the situation and to act” was stipulated in the Defense and Warning Regulation of 1590. For the prevention of fires The Urbanism Regulations of 1888 and 1913 prohibit the use of flammable materials, insulating by making blind walls and application of clay layers over wooden ceilings, and it is forbidden to build wooden outbuildings in the perimeter of the historic city and to replace the roof coverings with fire resistant materials. In 1874 the Association of Volunteer Firefighters was established. The first captain of the Association was Johann Siegler, mayor of the city. The fire of June 11,2008, when the scaffolding on the tower of the Evangelical Church, which was under restoration, set on fire, led to the destruction of the tower, the melting of the bells and of the clock. Per­ ceived as a heavy loss for the city, the event solidified the community and intensified the efforts to restore and renovate the monument.

Familia de preoți Pop din Rebrișoara (jud. Bistrița-Năsăud)

(Rezumat)

Una dintre cele mai cunoscute familii de preoți din Țara Năsăudului a fost Pop din Rebrișoara. Numele primului slujitor din această familie nu ne este cunoscut, știm doar că i-a urmat la preoție fiul său, Vasile al popii, amintit de mai multe ori în documente la mijlocul secolului al XVIIl-lea. Dintre cei doi fii ai săi, i-a urmat la preoție Ignat, care a ocupat întâi funcția de diacon, slujind ca preot până la începutul secolului al XlX-lea. Pe parcursul secolului al XlX-lea în comunitatea din Rebrișoara a slujit fiul și apoi nepotul acestuia, Grigore și Ștefan Pop. Relația dintre cei doi a fost conflictuală, necesitând intervenția Vicariatului în mai multe rânduri. Bucurându-se de susținerea rudelor, în 1888 a ajuns slujitor în localitate un membru mai îndepărtat al familiei, Anton Precup. Din păcate, descendența preoțească a acestei familii s-a oprit aici din cauza morții premature a celor doi teologi din familia Precup.

La famille des prêtres Pop de Rebrișoara (Bistrița-Năsăud)

(Résumé)

Une des familles les plus connues de la Comté de Năsăudului a été celle de Pop, famille des prêtres de Rebrișoara. Le nom du premier serviteur de Dieu de la famille n’a pas été conservé, tout ce que l’on sait, est que son fils, Vasile du pope, l’a suivi, d’après plusieurs documents du milieu du XVIIle siècle. Un de ses deux fils, Ignat poursuit cette vocation, au début comme sacristain, puis comme prêtre jusqu’à la première partie du XIXe siècle. Tout au long du XIXe siècle, la fonction de curé est remplie par son fils et par son neveu, Grigore et Ștefan Pop. Leurs rapports ont été conflictuels, le Vicariat étant appelé à intervenir à plusieurs reprises. Jouissant du soutien de la famille, en 1888, un lointain parent, Anton Precup arrive à remplir la fonction ecclésiale. Malheureusement, la lignée des prêtres s’arrête là à cause la mort prématurée des deux derniers théologiens de la famille.

Preparandia greco-catolică de fete din Gherla la început de drum (1915)

(Rezumat)

în încercarea de a salva existența școlilor ecleziale, elita clerului implicată în treburile legate de școală a căutat soluții viabile. Una dintre acestea a fost înlocuitorul profesorilor înscriși în armată cu femei care au primit o pregătire minimală: fiicele preoților sau profesorilor, soțiile cadrelor didactice înscrise etc. Astfel, în condiții extreme de necesitate, la 1 septembrie 1915, o școală Greco-Catolică pentru fete și-a deschis porțile la Gherla. Scopul acestei școli a fost de a pregăti profesori pentru școlile confesionale românești. De fapt, a fost o școală pentru fetele românce în general, urmărin- du-se asrfel progresul educației în școlile românești, indiferent de confesiunea lor. Studiul nostru dorește să prezinte eforturile depuse de episcopul Vasile Hossu pentru a înființa această instituție, momentul în care a fost deschisă, problemele întâmpinate de primul personal didactic. Apoi am făcut o analiză prosopografică a primei clase de eleve.

The Greek-Catholic School for Girls from Gherla at the beginning of road (1915)

(Abstract)

In the attempt to save the existence of the eccclesiastical schools, the clergy elite involved in school related affairs looked for viable solutions. On of them was the substitute the teachers, enrolled in the army with women, who received a minimal training: daughters of priests or teachers, the wives of the enrolled teachers etc. Thus, in extreme conditions of necessity, on September 1st 1915 an greek-catholic school for girls opened its doors at Gherla. The purpose of this school was to prepare a teacher for Romanian confessional schools. In fact, it was a school for Romanian girls in general, because aims progress of education in Romanian schools, regardless of their confession. Our study wishes to present the efforts made by Bishop Vasile Hossu in order to establish this institution, the moment for its opening, the problems which was experienced from the first teaching staff. Then I made a prosopographic analysis of the first student class.

Locuitori din Bistrița participant la Primul Război Mondial

III

(Rezumat)

În timpul Primului război mondial, numeroși locuitori din Bistrița au fost mobilizați în armata austro-ungară și trimiși pe front.  Populația orașului Bistrița a scăzut din cauza celor care au căzut pe câmpul de luptă sau au rămas invalizi, unii erau meșteri sau negustori. Pierderea lor a însemnat diminuare potențialului meseriașilor din orașul Bistrița.  Pierderile umane de pe front au afectat familiile, au dus la apariția numeroaselor cazuri de concubinaj, scăderea încrederii în valorile morale tradiționale.

Les habitants de Bistrița participants à la Première Guerre Mondiale

III

(Résumé)

Pendant la Première Guerre Mondiale plusieurs habitants de Bistrita ont été mobilisés dans l’armée austro-hongroise et envoyés au front.  La population de Bistrita a diminué à cause de ceux qui ont tombé sur le champ de bataille.  Parmi les habitants de Bistrita qui sont tombés au front ou sont restés invalides, certains étaient des artisans ou des marchands. Leur perte a signifié la diminuation du potentiel des artisans de la ville de Bistrita.  Les pertes humains du front ont affecté les familles entraînant l’apparition des certains cas de concubinage, la diminution de la confiance dans les valeurs morales traditionelles.

Participarea românilor din fostul județ Bistrița-Năsăud la Primul Război Mondial (1914-1918)

(Rezumat)

Primul Război Mondial a afectat și viața locuitorilor români și a comunităților în care locuiau, ce făceau parte din fostul județ Bistrița-Năsăud. în acțiunile impuse de război s-au implicat 15.004 de persoane, din cele 98 de localități analizate. între anii 1914 și 1918 din localitățile județului s-au concentrat 14.988 de locuitori români. Dintre cei chemați la arme, 13.709 erau angajați în partea activă, ca soldați pe front, iar 1.279 în partea sedentară pentru activități auxiliare sau mobilizați la fața locului. 6 alți locuitori români au fost de­ ținuți pentru a fi încarcerați sau închiși în lagăr cel mai probabil din cauza implicării lor în lupta națională și 10 dintre aceștia au ales calea de refugiu, în timpul războiului, în rândul românilor mobilizați, au murit 1.478 pe front, 437 au murit în detenție, în exil, din cauza bolilor pe care le-au con­ tactat sau din leziuni, iar 1.011 au dispărut. La sfârșitul războiului numărul de supraviețuitori a fost de 12.078.10.298 dintre aceștia s-au întors acasă pe deplin sănătoși, 1.052 bolnavi sau răniți, care ulterior vor avea o recuperare completă, iar 728 dintre aceștia au decedat. Au fost primite 1.850 de medalii. Cei care au murit sau au dispărut au lăsat în urmă 1.146 văduve și 2.614 orfani. Comunitățile din județ au avut contribuția lor proprie în susținerea războiului. Donațiile și contribuțiile voluntare ale locuitorilor acestor comunități au atins o valoare totală de 1.351.283 lei pe parcursul întregului război. în același timp, au suferit daune care au atins o valoare totală de 4.278.576 lei.

Romanians from the Former County of Bistrița-Năsăud that Participated in the First World War (1914-1918)

(Abstract)

The First World War also marked the lives of the Romanian inhabitants and the communities in which they lived that were part of the former county Bistrița-Năsăud. In the actions imposed by the war were involved 15,004 persons from the 98 localities reviewed. Between 1914 and 1918 from the localities of the county were concentrated 14,988 Romanian inhabitants. Among those called to arms, 13,709 were employed in the active part, as soldiers on the frontline, and 1,279 in the sedentary part for auxiliary activities or mobilized on the spot. 6 other Romanian inhabitants were detained to be incarcerated or imprisoned in camp most likely because of their involvement in the national fight and 10 of them chose the path of refuge. During the war, among the Romanians mobilized, 1,478 died on the front, 437 died in detention, in exile, due to the diseases they caught or from the injuries and 1,011 went missing. At the end of the war the number of survivors was 12,078.10,298 of them returned home fully healthy, 1,052 ill or injured which afterwards would make a full recovery and 728 of them disabled. 1,850 medals were received. Those that were dead or had disap­ peared left behind 1,146 widows and 2,614 orphans. The communities of the county had their own contribution in sustaining the war. The donation and voluntary contributions made by the inhabit­ ants of those communities reached a total value of 1,351,283 lei during the entire war. At the same time, they suffered damages that reached a total value of 4.278.576 lei.

SextiI Puscariu si Primul Război Mondial. Anul 1917

(Rezumat)

Prin conținutul lor Memoriile lui Sextil Pușcariu reprezintă un remarcabil izvor istoric pentru omul de cultură care urmărește reconstituirea primei conflagrații mondiale din perspectiva mentalității colective și a imaginarului social. Informațiile sale exprimă frământările de pe frontul italian și necesitatea redactării unui jurnal care să colporteze posterității dramatismul vieții de pe front. Frustrările, protestele și uzura războiului se insinuează în mentalitățile beligeranților în anul 1917. Creșterea constantă a prețurilor, retribuțiile mici fac dificile condițiile existențiale atât pentru combatanți, cât și pentru populația civilă. Fiind mobilizat la serviciul de aprovizionare, Memoriile   sale se caracterizează prin absența oricăror veleități războinice și nu reliefează imaginile dureroase ale dramelor colective, caracteristice oricăror conflicte. Primul Război Mondial a exercitat un impact puternic asupra vieții de familie. Confruntați cu sentimentul insecurității corespondența dintre soți exprimă o vulnerabilitate emoțională a soțului față de familia sa din spatele frontului și subliniază importanța familiei în echilibrul emoțional al acestuia.

Sextil Pușcariu and the First World War 1917

(Summary)

The Memoirs of Sextil Puscariu represent a remarkable source of historic information for the culturally educated mind who aims to reconstruct the first world war from the perspective of the collective mind and of the social imagination. The information provided in the Memoirs expresses the trouble of the Italian front and reflects the necessity of keeping a diary that would capture the drama of warlife for the sake of posterity. The frustrations, protests and the pressure of war were obvious in the combatants mindframes in 1917. The constant price increase, low wages made life difficult for bath soldiers and civilians. Sextil Puscariu was enrolled with the supplies service and therefore the Memoirs the lock warmonger features and they reflect the painful situations of collective dramas specific for all conflicts. The First World War had a strong impact on family life. Due to the permanent feeling of insecurity in family life Puscariu, as a husband expressed his emotional vulnerabilities on the front, underliming the importance of family life for owe’s emotional balance.

Despre biserică și școală în anul Marii Uniri

(Rezumat)

La începutul secolului al XX-lea, politica statului ungar se îndepărtase de principiile liberale susținute la începutul dualismului. O parte a clasei politice era conștientă de necesitatea unor reforme, care să-i confere o mai mare legitimitate. învățământul de stat putea rezolva, în viziunea unor oameni politici cu oarecare notorietate, atât de spinoasa problemă a naționalităților. Un învățământ numai în limba maghiară, care să contribuie la unitatea culturală și națională. Măsurile luate împotriva bisericilor românești și a învățământului în limba română sunt o ilustrare a pericolului pe care acestea le inspirau, instinctiv, într-o epocă a modernității, prin autodeterminare. Granița culturală trebuia să fie un scut al statului, barieră de netrecut a maghiarimii. A fost ultima măsură antiromânească de substanță, înaintea falimentului și prăbușirii Austro-Ungariei. Tânărul episcop de Gherla, luliu Hossu, născut la Milaș, prin acțiunile sale din 1918 a dovedit că era o personalitate călăuzită de principii religioase, naționale, morale. Adică de dreaptă judecată. A curmat orice tendință a unor preoți greco-catolici de a negocia cu autoritățile statului ungar viitorul școlilor românești. Alături de ceilalți episcopi, „fii credincioși ai națiunii”, a semnat declarația de recunoaștere a Consiliului Național Român ca reprezentant legitim al națiunii române din Transilvania și Ungaria.

De l’église et de l’école durant l’année de la Grande Unification

(Résumé)

L’étude rend compte des rapports entre le gouvernement de Budapest et les deux institutions fondamentales de la nation roumaine de Transyl­ vanie durant les années de la Grande Guerre. Au début du siècle, la politique de l’Etat hongrois s’était éloignée des principes libéraux qu’il soute­ nait au commencement du dualisme. Une partie de la classe politique était consciente de la nécessité des reformes pour s’assurer une plus large légitimité. L’enseignement d’Etat aurait pu, selon certains  hommes  politiques  jouissant d’une certaine notoriété, résoudre l’épineuse question des nationalités. Ils prévoyaient un enseignement exclusivement en hongrois pour renforcer l’unité culturelle et nationale. Les mesures prises contre les églises roumaines et contre l’enseignement en roumain illustrent le danger qu’ils représentaient, par leur autodétermination moderne. La frontière culturelle devait représenter un bouclier de l’Etat, barrière infranchissable de la magyarité. Voilà la dernière mesure contre les roumains avant la fail­ lite et la chute de l’Autriche-Hongrie. Lejeune évêque de Gherla, luliu Hossu avait fait preuve de ses hauts principes religieux, moraux et nationaux en résistant. De son juste jugement. Il avait interdit formellement à tous ces prêtres de négocier avec l’Etat hongrois l’avenir des écoles roumaines. Avec les autres évêques « des fils fidèles de la nation », il a signé la déclaration de reconnaissance du Conseil National Roumain, représentant légitime de la nation roumaine en Transylvanie et en Hongrie.

Unirea de la 1 Decembrie 1918 în zona Bistriței

(Rezumat)

Între românii din regiunea Bistrița și Vechiul Regat al României a existat o unitate spirituală. Cei cinci delegați ai cercului electoral Bistrița au fost trimiși la Adunarea Mare din Alba lulia. Cu mandatele lor, numite „credenționale”, au votat unificarea Transilvaniei cu România.

L’Unification de 1 Décembre 1918 dans la région de Bistrița

(Résumé)

Entre les Roumains de la région de Bistrița et de l’Ancien Royaume de Roumanie il y avait une unité spirituelle. Cinq délégués du Cercle éléctoral de Bistrița ont été envoyés à la Grande Assemblée à Alba lulia. Avec leurs mandats, appelés „credenționale”, ils ont voté l’unification de la Transylvanie avec la Roumanie.

Marele Război si redimensionarea loialităților. Români ardeleni și bănățeni după despărțirea de „bunul împărat’

(Rezumat)

La sfârșitul Primului Război Mondial, omenirea a asistat la schimbări fundamentale: au dispărut imperii și s-au constituit state noi, s-a transfor­ mat mentalități, atitudini și comportamente, s-au reconfigurât și redimensionat atașamente și loialități, omenirea a intrat într-o nouă dinamică pe toate planurile. în spațiul Europei centrale și de sud-est, un fapt notabil care se realizează acum, la sfârșitul conflagrației, este unirea tuturor românilor în fruntariile aceluiași stat și realizarea unei cosntrucții politico-st ațele de excepție: România Mare. în acest context este interesant să reflectăm asupra unor situații mai aparte: români care au abandonat uniforma armatei austro-ungare trecând la „ceilalți”. Articolul nostru prezintă câteva studii de caz semnificative de ofițeri români care, în anii Marelui Război, au dezertat trecând munții în România (Octavian Codru Tăslăuanu, Casian Munteanu, Pavel Jumanca), sau în tabăra italiană (Petre Ugliș de la Pecica). Aceste gesturi radicale sunt semnificative pentru erodarea până la completa prăbu­ șire a loialismului printre românii aflați pe front în trupele austro-ungare și respectiv pentru opțiunea lor fermă în direcția propriei identități naționale.

The Great War and the reshaping of loyalties. The Romanians from Ardeal and Banat after the separation from the “good emperor”

(Summary)

At the end of World War I humanity witnessed fundamental changes: empires disappeared and new states were created, mentalities, attitudes and behaviors changed, loyalties and attachments were reconfigured and reshaped, humanity entered a new dynamic across all fields. A remark­ able event takes place now, at the end of the war, in Central and South-Eastern Europe: the union of all Romanians in the borders of the same state and the creation of an exceptional political enterprise: Great Romania. In this interesting to reflect in this context on some several special situations: Romanians who have abandoned the Austrian-Hungarian military uniform and joined the “others”. Our article presents some significant case studies concerning Romanian officers, which during the Great War, deserted and crossed across the mountains in Romania (Octavian Codru Tăslăuanu, Casian Munteanu, Pavel Jumanca) or on the Italian side (Petre Ugliș from Pecica). These radical gestures are significant in the erosion – until total collapse – of loyalism among Romanians serving on the front alongside the Austrian-Hungarian troops, respectively their firm option for their own national identities.

1918: Surse și resursa istoriografică pentru județul Bistrița-Năsăud

(Rezumat)

Studiul prezintă două planuri ale desfășurării evenimentelor din anul 1918. în primul rând, sunt analizate realizările istoriografice, atât la nivel na­ țional cât și local. în partea a doua, sunt prezentate principalele resurse științifice pentru analiza subiectului, concretizate în: documente referitoare la derularea evenimentelor, cele care redau starea arhivelor și înregistrările tabelare ale membrilor gărzilor naționale din localitățile comitatului, urmate de consemnările memorialistice ale actorilor principali, fie sub formă manuscrisă, fie, publicate în presa locală, ulterioară evenimentelor.

1918: Les sources et la ressource historiographique pour le département de Bistrița-Năsăud

(Résumé)

L’étude présente deux plans du déroulement des événements de l’année 1918. Tout d’abord, nous analysons les réalisations historiographiques nationales et locales. Dans la seconde partie, nous présentons les principales ressources scientifiques nécessaires à la description du sujet : des documents relatifs au déroulement des événements, qui rendent compte de l’état des archives et des feuilles d’enrôlement dans les gardes natio­ nales dans les localités du comté, suivis par les écrits mémoriaux des principaux acteurs, des manuscrits ou des récits présentés par la presse locale immédiatement après les événements.

Contribuția locuitorilor din regiunea Bistrița-Năsăud  la «Fondul jertfelor liniei demarcaționate» (1919)

(Rezumat)

La sfârșitul anului 1918 și începutul anului 1919, Ungaria ocupa o serie de teritorii românești din partea de vest a Transilvaniei, situate în zona de frontieră. Românii care au ajuns sub dominația ungară au fost victime ale unor atrocități greu de imaginat.  Ca răspuns la violența maghiară, la 18 martie 1919, la inițiativa Reuniunii femeilor românce din Sibiu, a fost înființat Fondul victimelor liniei de frontieră. Prin aceasta, victimele opresiunilor ungare puteau obține ajutor. Locuitorii din regiunea Bistrița-Năsăud au donat Fondului Victimelor liniei de frontieră, o sumă totală de 17.862 coroane și 26 de filled.

The Contribution of the Inhabitants of Bistrița-Năsăud Region to the “Border Line Victim’s Fund” (1919)

(Abstract)

At the end of 1918 and the beginning of 1919, Hungary was occupying a series of Romanian territories from the western part of Transylvania that were situated in the border line area. The Romanians that felt under the Hungarian domination were victims to such atrocities that are hard to imagine.  As a response to the Hungarian violence, on March 18th 1919, at the initiative of the Reunion of Romanian women from Sibiu was established the Border Line Victim’s Fund. Through it the victims of the Hungarian oppressions were about to get help. The inhabitants of Bistrița-Năsăud region donated to the Border Line Victim’s Fund a total sum of 17,862 crowns 26 fillers.